Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Atât de multe întrebări fără răspuns, atât de multe… M-am rupt de mine însămi ca să-ți fac pe plac, să nu pleci. Dar tot ce am fost înainte nu s-a putut pierde. Ființa-mi doarme. Adevărata eu doarme adânc în inima-mi cuprinsă de întuneric. M-am îndepărtat de orice altceva iubeam, doar pentru a te face să rămâi, pentru că mi-ai cerut. Am încercat, dar nu a fost de-ajuns, nu? Plângeam de fiecare dată, din aceeași frică. Poate am iubit de mai multe ori, și am să iubesc mereu, tot mai mult. Și am să accept defectele oricui, chiar dacă nimeni n-a acceptat vreodată ceea ce sunt de fapt. Chiar dacă m-au respins, am continuat să încerc. Iară n-am văzut soarele de mult, în existența mea. Totuși întunericul n-a putut s-ajungă la mine, pentru că ceea ce sunt de fapt, nu trăiește în mintea mea și nici în inimă. Sufletul meu e ceea ce sunt și ceea ce nimeni nu poate să accepte.

Poate am căzut, dar nu e prima dată. Poate am iubit, dar nu e ultima dată. Să iubești înseamnă să suferi? Să iubești înseamnă să lupți chiar dacă în sinea ta știi ce va urma. Știam că voi fi dezamăgită la sfârșit, dar nu am încetat niciodată să-mi dau toată ființa în ce iubesc. Și mai presus de atât, am să încerc din nou, de fiecare dată.

11390267_446056102238442_4517647198048491624_n

Sunt

Sunt… sunt persoana care nu va pleca de langa tine… niciodata.
Sunt… sunt persoana careia mereu ii va lipsi… sufletul tau.
Sunt… sunt ceea ce am fost mereu, o umbra ascunsa de pamant, in liniste si
singuratate.
Sunt aceeasi fiinta iubitoare, care eram de la bun inceput. Inima-mi e slaba,
dar eu tot iubesc prin toata puterea mea.
Sunt acelasi suflet parasit si lasat in urma… desi sunt imprastiat in
mii de bucati, tot lupt prin toata puterea.
Si voi continua sa fiu eu, chiar daca linistea si singuratatea ma vor urmarii,
voi continua sa lupt, sa iubesc din toata inima mea, sa dau tot ce am mai bun
din mine.
Sunt persoana care poate vedea prin sufletele oamenilor,
Sunt persoana care priveste lumea diferit, cu alti ochi, cu alt suflet,
Sunt persoana care iubeste diferit, dar mai mult decat ar putea iubii
cineva vreodata.
Sunt… sunt toata numai a ta, chiar daca am gresit, chiar daca am dezamagit,
chiar daca..
Sunt tot eu, te iubesc, sunt a ta… si voi fii aici mereu. ♥ Pana cand
Domnul va decide ca e timpul sa plec. Konachan.com - 197703 blue_eyes nuwanko original polychromatic purple_hair techgirl

Va fi?

11021048_1010162672332100_1620507303666087070_n

A fost,
A fost frumos…
Clipele petrecute cu tine au fost învăluite de strălucire divină.
Magic!
De fiecare dată reușeai să schimbi o stare de rău în bine.
Dar…
Așa au fost făcuți oamenii, să se schimbe în timp. Numai eu rămân la fel.
E mult mai adâncă decât orice rană, gândul că doar eu sunt tot aceeași.
Timpul trece,
Eu devin din tot mai caldă în tot mai rece.
Va fi,
Într-un viitor apropiat, voi avea…
Sufletul împăcat.
Multe lacrimi sincere, o singură inimă îndurerată,
A trebuit să plec. Fiindcă a fost prea mare diferența,
De la cald la rece, n-am să mai pot trece.
A fost… Va fi, este sau a rămas.

Sunt

tumblr_n7qwj5rKwx1t0ge0qo1_1280

Sunt o inima strapunsa,
De durere…
Si o lacrima ascunsa…
In tacere.

Sunt o umbra luminoasa
De lumanare
Sunt o cale pierduta
Indepartata.

Definita ca fiind fiinta
Imi doresc,
Da, am doar o dorinta
Fericirea.

 

Mai mult decat mult!

tumblr_mss1xhuKLI1qdippyo1_500

Simt o apasare in piept, de dorul tau ma atarna. Ma face sa nu mai gandesc
corect, stand cu focul lumanarii aprins in mana. Ma gandesc la un cantec
vesel intre tine si mine, zburand prin taina vantului, ce-ar putea sa-mi
sufle starea mea de bine? Ca doar o adiere calda, din partea inimii tale
blande… Si sufletul meu zambeste, boala din mine se ascunde. Daca exista
miracole, atunci eu cred in tine. Esti miracolul ce mi-a adus, acea stare
de bine. Si iti multumesc ca esti aici, aici aproape de mine. Si-mi pare
rau ca m-am ascuns, atat de departe de tine. Esti intunericul ce lumineaza,
in inima mea salvandu-ma de acea lumina mincinoasa. Lucesti mai mult decat
lumina, desi putini te pot vedea, si mai putin pot sa atinga, dara eu am
grija, de lumanarea ta sa nu se stinga. Tu stralucesti mai mult ca ea, mai
intunecat decat si noaptea, mai fabulos decat Universul, mai elegant decat
trandafirul, mai umed decat apa, mai uscat decat desertul, mai perfect decat
perfectul. Te iubesc mai mult decat inseamna “a iubi” in sine.

La multi ani Panda ♥

Poate nu o să însemne mult, că n-am fost acolo să-ți ofer o îmbrățișare, că n-am fost și că nu sunt. Dar din suflet vreau să-ți spun, că pentru mine tu ești cel mai bun. Că da mult am suferit, dar tu viața mi-ai însorit. Poate e puțin și știu, dar mai mult nu am să-ți dau, da-n schimb, vreau să știi că te iubesc ♥ iară când a fi să fie, și-am să fiu cu tine sub umbrelă, am să-ți dau mai mult.

La mulți ani Panda mic ♥.

tumblr_mgl30rjHHU1s2tglco1_500

Nu!

tumblr_ni8jc897vS1u78x0oo1_500

Prinde-ma de mana
Nu ma lasa sa cad
Prinde-ma de mana
Nu ma lasa in iad

Simte-mi durerea
Nu ma lasa sa mor
Ofera-mi fericirea
Ca mi-e rau de dor

Prinde-ma de suflet
Ca e al tau cu tot
Cu-al dimineti sunset
Iar simt ca iau foc…

Macar de mi-ai spune
Macar de as stii
Nu trebuia sa simt
Tu pleci dar totusi vi.

Pamantul se scutura
Si pieptul imi zguduie, urla
Ochii mei sunt mari
Corpul meu devine rece
Dar sufletu-i tot cald.
Zambeste-mi ca imi trece
Nu ma lasa sa cad.

Te iubesc! ♥

tumblr_n63risEWFI1smp3mco1_500

Oare niciodată oamenii, nu își dau seama când e de ajuns? Nu se gândește nimeni, că de umplii prea mult paharul, apa dă pe dinafară? Nu se gândește nimeni, că mai există și un moment în care trebuie să lași de la tine?

De ce țipă mereu? De ce? De fiecare dată țipă. Părinții mei nu știu altceva. Așa rezolvă dânșii orice problemă, țipând. Și încă nu și-au dat seama, nu vor să înțeleagă, cât de mult rău îmi fac. Mereu, mereu când cineva țipă la mine, îmi trec prin cap numeroase amintiri urâte din trecut. Totul e fulgerător și doare. Amintiriile ar trebui să-ți aducă un zâmbet pe buze, însă majoritatea amintirilor mele îmi aduc numai dezamăgire. Am o inimă slabă, din vina mea e slabă, că n-am avut grijă de ea când trebuia iară acum e pe sfârșite totul. Dacă mai trăiesc sau mor, totul depinde de mine și de modul în care inima mă ghidează. De mine… și de persoanele din jurul meu. Dacă toți cei care îmi sunt alăruti ar pleca dintr-o dată, nu aș putea nicidecum să continui. N-aș mai încerca, n-ar avea rost. Deja am pierdut destule persoane. Deja am pierdut mai mult decât simt cu inima. Că sunt pierdută în pustiu și singura persoană care mă poate ridica e cea iubită. Omul pe care îl iubesc sau Dumnezeu. Nu am pe nimeni altcineva.

Cât de dor să îmi fie? A fost la mine de două ori până acum, și simt că îl cunosc de o viață. Fiecare atingere a sa mă ridica la cer, mă făcea să cred că mai am o speranță. Fiecare cuvânt pe care îl spunea și tot ce făcea îmi lumina sufletul. Înainte să îl cunosc, nu știam ce înseamnă să fii fericit când iubești, până când nu mi-a strâns puternic mâna. Atunci am simțit, un gol imens în suflet. Ca și cum tot ceea ce el simțea mi se transmitea mie, și tot ce simțeam eu se transmitea lui. Acel prim sărut, buzele lui calde și moi, inima lui care bătea lângă a mea. N-am să uit niciodată, că a fost cel mai prețios moment pe care l-am trăit vreodată. Am zâmbit cu ochii pentru prima dată în ultimii ani, și am început să cred din nou în Dumnezeu. Credința pe care ceilalți mi-au luat-o, el mi-a adus-o înapoi. Am fost cu el în fața Bisericii, și am văzut. Hristos mi s-a arătat și mi-a spus: “Ți l-am dat, acum să ai grijă de el!”, iar în seara următoare, am avut cel mai dulce somn din lume. Alături de el, în brațele sale protectoare… iară săruturile sale continue mă trimiteau cu sufletul în ceruri și mi-l coborau înapoi pentru a trăi o viață lângă dânsul. N-am crezut să mai iubesc vreodată, iar el mi-a arătat că se poate, că oricând mai există o șansă, că niciodată nu știi când e sfârșitul. Cât de dor ar putea să îmi fie de tine? Îmi spui, iubire? 

Ce m-aș face fără el? Nu aș știi cum să continui, aș fi sigură că totul a dispărut odată cu soarele din viața mea. L-aș căuta non-stop, n-aș renunța niciodată. Oricât de greu ar fi, aș fugii după el până în celălalt capăt al lumii. Pentru că mi-a salvat sufletul, il dăruiesc… pentru că mi-a salvat inima, i-o dăruiesc. Pentru că mi-a adus lumină, mă dăruiesc. Îmi dăruiesc toată existența Domnului și lui. Las ca tot ce a fost și va fi în mine pe viitor să aparțină voinței sale. Las ca tot ce voi fi, să aparțină voiei sale. Pentru că îl iubesc. Cum n-am iubit vreodată, cum n-am crezut că o să iubesc, cum n-am crezut că o să-mi dau sufletul, îl voi iubii până la ultima fărâmă de viață.

 

Te iubesc! ♥

Suffer… like everytime

tumblr_n5vzew4iDb1tqou9go1_500

From where do I know you are allright? From where?… Why I need to stay here and
crying… praying for you to come back to me? Why my heart need to hurt like that?
I feel like I’m done, I can’t calm myself down, I’m screaming inside… because I
can’t scream outside. I can’t even breath, I can’t do anything than writing about
how I feel… Why people lies me? Why I need to belive them so much? I’m the weakest
person I know, I can’t do anything with my life. What I did here… I understood
that I was born for no reason that no one really wants me…

Chidori

ahri___league_of_legends_by_eddy_shinjuku-d6qomhn

După ce mă odihnisem bine însfârșit, dimineața sosise cu o grămadă de lucruri noi pentru mine. Eram un ninja al satului, lumea credea că memoria mea a fost ștearsă de cineva care îmi blocase și punctele chakra iar acum sunt în căutarea acelui nenorocit. Lady Tsunade îmi promisese că-mi va aduce capul lui pe tavă, dar i-am spus că nu e nevoie.
Exact ca orice ninja din sat, la răndul meu, plecasem să mă antrenez. Kakashi mă chemase la ora 6 dimineața la magazinul de ramen. Presupusem că ar vrea să-și ia micul dejun, dar nu era asta.
-Bună dimineața, îl salut eu respectuos din perspectiva mea, dar acesta mă corectase.
-Kakashi-sensei, Hayu. Ți-ai uitat manierele acasă?
-Îmi pare rău! Sensei! spun eu aplecându-mă. Așa e, nu mai eram in România unde toată lumea arunca atât de ușor orice jignire. Aici orice cuvânt spus greșit putea să jignească.
-E în ordine, urmează-mă.
Fac după spusele-i și în urmăresc. Zorii păreau să vină și ei după noi. După 30 de minute de mers, mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi luat duhul. Cu problemele mele cu inima, nu prea aveam voie să fac efort, dar trebuia. Motiv pentru care mă forțasem cu greu pentru încă 4 ore numai de mers. Chiar dacă inima mă durea enorm, nu aveam de gând să renunț până nu obțineam ce-mi doream, o viață alături de prietenii mei de pretutindeni… fericirea. După alte 15 minute de mers, ne-am oprit pe o stâncă. Era destul spațiu pentru antrenament aici, iar stânca nu era atât de înaltă încât un ninja să nu poată sării pe copaci. Dar stai… eu n-am sărit pe copaci până acum, ce mă.. fac?!
-Aici Hayu. Va trebui să faci toate acesta incantații perfect, spune acesta arătându-mi și concentrându-se. Ai nevoie de multă concentrare.
Nu înțelesem aproape nimic. Înghit în sec și încerc încurcându-mă de foarte multe ori. În acea dupămasă, am stat mult doar ca să învăț incantațiile. Nu era deoc ușor.
-Îți propun un exercițiu. Nu știu în ce măsură o să te ajute. Concentrează-ți chakra în picioare și încearcă să urci tulpina acestui copac, îmi spune acesta încercând să mă facă să execut un exercițiu pentru concentrare.
Mă ridicasem, deja învățasem acele incantații pe dinafară și nu mai aveam nicicum chef de atâta teorie. Era obositor. Încerc să fac ce-mi spusese Sensei, dar energia pe care o emanam nu era deloc echilibrată. Nu știam să mă urc nici măcar cu mâinile, dapoi cu picioarele…
-Nici asta nu poți? Mă întreabă pe un ton tăios privindu-mă rece. Dacă nici atât nu poți, nu te aștepta să înveți chidori prea curând. Mă chemi când reușești.
Spunându-mi acele cuvinte, Kakashi-sensei pleacă să mă lasă singură. Inima mea devenise rece ca gheața. Am căzut în genunchi și am început să plâng. Moment în care încep să văd din nou imagini dintr-un posibil trecut al meu. Mă vedeam aproximativ ca acum, plângând de singurătate, îmi vedeam toți presupușii prieteni lăsându-mă în urmă. Inima mea, simțeam că va crăpa. Înainte ca Sensei să plece prea departe de locul în care mă aflam, tot cerul se întunecase deși era doar 3 dupămasa. Din pieptul meu începeau să iasă lumini albastre care mă înconjurau. Involuntar am început să fac acele incantații. Nu eram concentrată, plângeam pur și simplu în genunchi… plângeam de propria-mi milă patetică, dară ceea ce realizasem, era mai mult decât un simplu chidori. Era imens, ca și cum aș fi ținut soarele în mână, iar acesta continua să cadă. Mă ridic de la pământ și încep să urlu de durere, ridicând mâna în sus, iar acel chidorii luminase întreaga pădure. După care am căzut din pricina durerii care mă apăsa pe inimă, revenind la realitate, și suflând mai greu ca niciodată.
-Cum…ai?întreabă Kakashi mormăind întorcându-se. Nu știam la ce se referea…
-Cum am ce?îi spun eu pe jumătate de voce.
-Acel chidori, era mai mult decât un simplu chidori.
-Un chidori? Unde? Chiar nu știam despre ce vorbea, se întâmplase ceva cât timp plângeam ca ultimul bebelus de pe planetă?
Acesta privește în ochii mei testându-mi sinceritatea. Pentru ei era ușor să facă asta. Își duce mâna la inima mea, și observă cum aceasta bate mult mai tare decât ar trebui, cu mult mai tare.
-Ce e cu inima ta? Ai plâns?
-M-am simțit singură, abandonată…
Acesta dădu din cap iar apoi mă luase în brațe zicându-mi să nu mișc, pentru că mă va duce direct la doamna Tsunade. Am ascultat ce mi-a spus, deși îmi era frică de salturile pe care le făcea, adormisem într-un final. Eram epuizată, mai mult decât credeam să fiu.
Naruto îl vede pe Kakashi cu mine în brațele sale și întreabă îngrijorat:
-Ce e cu Hayu?! Iar are probleme?
-E foarte complicată situația, Naruto. Nu e doar un simplu elev a cărei memorie a fost ștearsă. Are bandana satului, ceea ce înseamnă că e de a noastră. Dacă o aducem la realitate, s-ar putea să îl putem aduce pe Sasuke înapoi și să scăpăm de orice diavol care ne așteaptă.
Naruto îl privea uimit în timp ce Sensei îi povestea despre întâmplările de pe acea stâncă. Se apropie de mine și își duce mâna prin părul meu zicând:
-Simt că o cunosc de o veșnicie, iar apoi zâmbește liniștit.
Kakashi-Sensei mă ia mai atent în ochi, și constată același lucru.
Va urma…

Post Navigation