Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Archive for the month “July, 2012”

Urlet dupa perectiune!

Urlet dupa perfectiune!
Exista oare in aceasta lume, o persoana perfecta?O persoana care sa aibe toate calitatile ? Dar la urma urmei ce inseamna a fi perfect?Nimeni nu e perfect. Sa fi perfect ar insemna sa fi mai bun decat toti ceilalti la un loc si totusi nimeni nu e.Toti ar vrea sa fie perfecti…sa aibe totul in fata lor, in palmele lor, dar in zadar, caci om fara de pacat nu exista.
Ce fac eu cand vorbesc cu un tip…nu inceta sa imi spuna ca e perfect, vorbea cu mine ca si cum eu nu as avea valoare iar el ar aveao pe toata. Nu asa vorbesti cu cineva pe care vrei sa cunosti. Si actiunile mele nu au fost tocmai inteligente, dar si el a dat dovada de imperfectiune. O voi face, pot si stiu ca ii voi demonstra!Nimeni nu pe perfect!Toti avem greseli, iar faptul ca eu am aceasta parere despre el, ca este un om fara suflet, care urla dupa perfectiunea care unii chiar i-o dau, este numai vina lui.
De ce Deny?De ce sa iti pese tie asa de cineva pe care nici nu il cunosteai?
Pentru ca asa sunt eu, fac greseli dar le regret cu adevarat…stiu sigur ca perfectiunea intr-un om nu exista, dar un suflet curat toti putem avea, regretandu-ne greselile. Insa putini mai regreta in ziua de azi, putini mai simt.
Eu regret fiecare greseala, urasc cand cineva isi face pareri gresite despre mine, desi trebuie sa recunosc , as putea fi vina pentru ca acele persoane au anumite pareri gresite despre mine. Totusi merg mai departe…
Cum spunea si sufletelul meu…viata iti da palme, dar nu trebuie sa te lasi doborat, pentru ca in aceste zile mai ca nimeni nu ar mai veni sa te ridice.
Sa fi perfect…Ce inseamna oare?
Sa fi perfect o insemna sa ai tot felul de puteri supranaturale, sa fi o persoana de treaba, sa sti totul…dar nu!Nici macar atunci nu esti perfect.
Toata lumea are defecte…unele ascunse, altele la vederea tuturor. Toti avem secrete, unele mai cunoscute altele mai putin cunoscute.
Ziua in care voi scapa de parintii mei, si de acest loc…cand voi avea aripi sa zbor va fi cea mai perfecta zi. Dar acea zi nu exista…pentru ca nu exista nici macar perfectiune.
Noaptea cat o fi ea de frumoasa dar tot un e perfecta. E pera intunecata si iti da fiori. Continui sa sper ca in dimineata urmatoare voi face ceva ce nimeni nu a mai facut pana acum, si totusi fara sanse…asta ar insemna sa fiu perfecta, si nu vreau sa fiu. Daca ar fi oameni perfecti, atunci acestia ar fi egoisti, increzuti iar eu nu sunt asa.
Dimineata aceasta…exact ca celelalte dimineti , ma trezesc mai obosita ca niciodata, , ceea ce nu credeam sa se fi intamplat vreodata…Aveam o coronita pe cap, frumoasa alba, impodobita cu diamante si cristale. Eu nu mai eram imbracata in acea pijama veche si rupta, eram imbracata intr-un halat de bumbac , culoare roz deschis. Parul meu era mai pufos ca niciodata, eu care ma consideram o grasa , dar in aceasta dimineata silueta mea era mai supla si mai gentila ca a oricarei fete de pe pamant. Ma priveam in oglinda nu imi venea sa cred ceea ce vedeam. Eram complet schimbata, parca nu mai eram eu dar totusi eu eram, preitenii ma puteau recunoaste cu usurinta. Ma uitam in jurul camerei mele, si ea era schimbata. Peretii erau vopsiti in culoarea viselor mele, un roz deschis , putin mai spre alb. Toate lucrurile mele capatasera o alta forma, o forma a visurilor mele. Pana si restul casei era schimbata. Ma miram , nu intelegeam nimic…cum, ce , unde, cand?
Parintii mei , nu erau acasa, dar imi lasasera un bilet. Ma aproprii de el sa il citesc.
“Speram sa te bucuri, acum esti libera sa faci orice, ai grija cum iti folosesti puterile”
Puteri??Ce puteri?Ma intrebam eu nedumerita, pana cand in fata mea se aratasera doi ingeri cu aripi albe. Amandoi semanau cu mine, imi semanau leit.
-Ti-ai dorit atat de mult acest lucru , incat ne-am gandit sa te facem fericita. Speram sa iti placa noua ta viata, speram sa zambesti!Nu mai vrem sa te vedem plangand din cauza altora!
Spunand acestea, acei ingeri au disparut, iar eu am ramas intr-un fel nedumerita, dar parca in interiorul meu parca stiam ce se intamplase. Da!Mi se implinesc dorintele.
Cica puteri…zic eu in gandul meu apropiindu-ma de fereastra. Sa vedem la ce functioneaza aceste “puteri”. Ma urcam pe fereastra, si m-am gandit la o tinuta care mi-ar placea sa o port. Voala, acea tinuta se arata pe corpul meu ca prin minune.
Cand am vazut asta am fost mai mult decat uimita, iar acum sa vedem ceva mult mai bun de atat. Am sarit pe geam in speranta ca imi vor creste aripi de inger roz si voi putea sa zbor. Exact asta s-a intamplat.
Nu eram eu atat de sigura cum am reusit asta, dar m-am gandit sa ma bucur de asta cat pot, sa demonstrez celor care m-au judecat ca nu sunt exact cum ma cred ei. In urmatoarele minute, toata televiziunea din cartier, calculatoare, laptop-uri, televizoare, imi aratau cu amanunt activitatea. Nici macar un canal nu mai mergea. Aceasta poate fi ziua mea de vis, de ce sa o ratez? Am zburat pana in curtea scolii mele unde se aflau cativa dintre colegii mei. Ajungand acolo, in zbor ei isi faceau cruci, ma filmau cu telefoanele , nu stiau ce sa mai zica, mi se inchinau asemeni unei regine, datorita coroanei ce o purtam. Scuzele nu erau acum indeajuns, i-am facut sa simta tot ceea ce am simtit eu in acel timp cat ma batjocoreau, nu le prea placea. Le putea parea rau, caci eu nu am spus nimic, si am zburat mai departe.
Adryana…era o persoana care a inceput sa ma judece asa numai , intelegandu-ma gresit. Nu a inteles ca nu imi plac oameni care se cred perfecti. M-am gandit sa merg sa o vizitez , si am ajuns la ea ca prin magie.
Vazandu-ma nici ea nu a fost in stare de vreun cuvant, ma privea inca cu ura, dar eu cu un zambet malefic , cu ochii ascunsi in umbra parului am intrebat-o:
-Unde ti-e perfectiunea de prieten?
Fata se enerva pe mine atat de tare incat arunca dupa mine, nu cu pietre ci cu bolovani.
Cat de rau ma puteam simti, caci propria mea prietena ma trata ca pe un nimeni…cat de mult ma putea durea, si cat de mult simteam. Pe ea no interesa…o interesa doar de acea “perfectiune “ intruchipata. Degeaba arunca cu pietre in mine caci , la urma urmei chiar si pietrele acelea se temeau sa ma atinga. Se transformau pe rand in praf de stele , doar apropiindu-se de mine.
-Te crezi perfecta acum?Acum ca poti face asta?intreaba ea cu o privire plina de ura si dispret dar eu ii raspunsam ceva la care nici ea nu se astepta:
-Nimeni nu e perfect…ti-am mai spus!
Spunand acestea am zburat catre acel preiten al ei plin de perfectiune.
El un stia cine sunt, dar cand imi vazu aripile de inger isi date seama. Desi ma uitase de multa vreme, acum era capabil sa vada adevarul.
-Te mai dai perfect?intreb eu dandu-mi ochii peste cap. Apoi fara a mai intreba nimic, ma apropii de el.
El se ferea de mine de parca aparentele inselau, dar eu cu o putere de nedescris, i-am adus surioara inapoi pe lume.
-Sa o iubesti!i-am spus zambindu-i prieteneste. A , si nu e bine sa te crezi perfect, nimeni nu e perfect. Spunand acestea am zburat inapoi acasa.
Vreau sa imi vad toti preitenii, toti prietenii care m-au ajutat pana acum, chiar daca m-au ajutat decat o singura data, eu vreau sa le fiu alaturi.
Cu aceasta dorinta eu am inceput sa schimb legile fizice, am zburat peste tot prin lume, incurajandu-mi prietenii, stand cu ei…Iar in cele din urma am oprit televiziunea din toata lumea. Chiar si pe cer, toata lumea vedea ceea ce fac in fata ochiilor sai. Canalul era tradus in toate limbile, nimeni nu se astepta la asemenea chestie. Dar simteam ca era singura zi cand puteam sa fac asta. Daniela, Ana, Anne, Ami-chan, Ybby, Alynuka , Ale,Dede,Mihaela, Dany,Briosica, Zukee, Fakee,  erau toate alaturi de mine. Persoane care m-au ajutat de cele mai multe ori , care au fost alaturi de sufletelul meu indiferent de situatie. Ceilalti probabil nu au avut timp…dar nu era nimic, acum urma sa le oferim celorlalti un spectacol de care sa se bucure pe viata. Eu am ales locatia acestui spectacol. Era acolo unde locuia Ady…cel pe care il iubeam mai mult decat viata mea.
Am urcat in mijlocul cerului, fiecare sa arate ceva mai minunat decat cealalta, eram cu adevarat niste ingerasi ai cerului. Scris sub forma de stele pe inaltul cer, dintr-o conselatie sclipitoare,” I love you, Ady”, avea sa ramana acolo pe cer, pentru tot restul vietii de pe acest pamant. Era o seara de vis.
Eram la lumina tuturor oamenilor , toti ma puteau vedea , dar nu numai pe mine, ci si pe prietenii mei cei mai de valoare, absolut toti.
Era un moment de vis…nu doream ca acest moment sa se termine, dar totusi sfarsitul lui se apropia.
Am cantat , nu tocmai perfect din punctul meu de vedere,dar am facut-o pentru Ady, persoana care o iubeam cel mai mult pe lume.
La sfarsitul melodiei, l-am sarutat pasional, toate acele momente transformandu-se in pene de inger, pastrate in sufletul tuturor. Ingerii mei pazitori au aparut in mijlocul cerului, si au tras clopotele .

Am avut o zi minunata, si asta numai datorita lor. Inainte ca toate se incheie , ei mi-au promis :
Nimeni nu va uita aceasta zi, toti vor sti sa te aprecieze…iti promitem , il vei revedea, vei trai cu el o viata, pentru ca il iubesti cu adevarat, iar noi vedem asta. Sa fi fericita, Deny, noi doar asta vrem!
In acel moment , am stiut…Voi fi fericita alaturi de Ady…il iubesc , e cea mai mare valoare pentru mine. El m-a invatat cum sa traiesc, cum sa zambesc cu suflet. El mi-a reamintit cum e sa iubesti din toata inima…tocmai de aceea, inima mea, bate acum, numai si numai pentru el. Sunt a lui pe vecie, nimeni nu ma va putea indeparta de el . Ingerii mei mi-au promis, voi avea incredere in ei.
Cu toate acestea, momentul se sfarsise cu o noua dimineata insorita, perfect normala, si totusi nimeni nu a uitat acel moment.
Vocea lui Dumnezeu se auzi apoi in inima tuturor celor care m-au vazut in acea zi spunand:
-Nici macar asta nu inseamna sa fi perfect!
Atunci am aflat adevarul, sa te crezi perfect e ca si cum ai urla dupa perfectiune, ceva total gresit.

Drumul catre nicaieri

Drumul catre nicaieri
Ce faci cand viata-ti si-a spus cuvintele? Ce faci cand suferi si singurul gand pe care il ai in minte este moartea?
Ce faci cand toata lumea te ignora si te ia drept un nimeni si un nimic?Privesti spre cer te gandesti ca vrei sa fi acolo , alaturi de El…
Viata e nedreapta nu ti-ai dori sa mai ramai nici macar o secunda , dar cand iubesti viata are si partile ei bune. Cand iubesti pe cineva din toata inima, vrei acelasi lucru din partea acelei persoane . Vrei iubire , afectiune…Vrei sa traiesti cat mai mult pentru a-ti petrece timpul cu acea persoana speciala pentru tine. Dar daca sentimentul nu e reciproc, suferi , plangi , vrei sa dispari de pe fata pamantului. Uneori simti ca lucrurile nu au nici un sens, dar tot ce se intampla are propriul sens. Dumnezeu ne apara de toate relele , sa tinem minte asta, ne implineste dorintele , ne leaga drumurile. Tot ceea ce avem mai bun , avem de la El. El va fi mereu acolo undeva sus , si ne va veghea pe fiecare in parte. Si totusi te gandesti de unde atata suferinta? Cum dupa ploaie , se arata mereu un curcubeu, asa si dupa lacrimi o alta viata , o viata colorata si frumoasa se va arata in fata noastra. Dupa ce acel curcubeu dispare cerul poate ramane innorat sau senin. Cand acea viata colorata dispare din fata noastra, se poate arata una curata si fericita sau una ingrozitoare si trista.
Fluturi traiesc decat o zi , unii prind ghinionul zilelor ploioase iar altii se bucura de seninul cerului.
Azi am hotarat voi deveni si eu un fluture, un fluture cu mai multe zile tot ce-i adevarat, dar pentru prima oara voi vedea placerea de a zbura, de a simti vantul printre plete…Vreau sa zbor din varful turnului Eifel, tocmai pentru ca zborul sa fie mai lung si mai placut. Ma strecor din casa  afara cu o suma imensa de bani, aceasta fiind ultima mea zi vreau sa fie una perfecta. Ma duc la aeroport , tip-til intru fara sa vada nimeni ca eu defapt nu am bilet. Pentru prima data am vazut marea de la 11.000 km de pamant, o priveliste atat de linistita si frumoasa incat as fi vrut sa sar de acolo , fara speranta insa caci nimeni nu deschidea usa avionului pentru mine.
Peste 2 ore bune, ajunsam in magnificul oras al Frantei…Paris.
Probabil parintii mei ma cauta peste tot , dar in zadar, nu ma vor gasi prea repede. Pot sa caute ca disperatii. Prietenii mei isi vor face griji, dar eu voi scapa de ele. Am urcat pe scari pana in varful turnului , atat de multe scari incat m-a apucase seara sa ajung pana sus detot. In pozitie de zbor ma pregatesc pentru ultimele clipe. Iau telefonul din buzunar , si ii sun pe toti care mi-au fost alaturi la bine si la greu si le transmit sincere multumiri. Cu lacrimi in ochi si rani de-a lungul sufletului am inceput sa zbor asemeni unui fluture. Ultima mea zi dar totusi mi-am adus aminte de toate momentele bune si rele, pot sa spun acum ca am devenit si eu un mic fluturas care a trait o singura zi.
Acest drum il voi numi Drumul catre nicaieri caci nu stiu unde sau ce voi ajunge stiu doar ca am scapat de griji si ca nu mai am nimic de care sa ma ingrijorez.
Stirile de la ora 5: “O fata de numai 13 ani s-a aruncat de pe Turnul Eifel , astaseara ora 9 si jumatate.Anchetatorii au descoperit  ca fata venea din Romania ca avea multi prieteni, era o foarte buna scriitoare, nimeni nu isi explica de ce sa fi facut acest gest.”
Parintii mei au luat-o razna, majoritatea lumii plangea, dar numai prietenii mei cei mai apropiati mai plang si in ziua de azi dupa mine caci ei mi-au fost cel mai aproape , sprijinul meu la bine si la greu. Pentru asta eu le multumesc din toata inima si sper ca intr-o zi sa ne intalnim din nou.
 
                      Drumul catre nicaieri , de Brighter Angel
 

Post Navigation