Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Archive for the month “April, 2013”

Pe furiş

 

Vocaloid.full.1428235_large

Astăzi a fost prima dată pentru mine. Eu fiind o elevă silitoare care învaţă şi niciodată nu face lucruri greşite , se pare că astăzi a fost timpul. Nu venisem bine la şcoală că îi văd pe colegii mei , majoritatea din ei cei mai buni din clasă, fugind de următorul test neanunţat la geografie. Prietena mea , Bianca, cum ea avea note mici la aceea materie, a chiulit şi ea, dar împreună cu mine. A fost ceva de genul :

-Bianca? Ce se întâmplă , de ce fuge toată lumea?

-Dăm test la geografie, eu nu am să stau aici să iau 3, mai bine o absenţă nemotivată.

-Vin cu tine!

Era prima oară şi pentru ea , într-adevăr. Nu ştiam unde să ne ascundem , unde să fugim. Era prima oară pentru amândouă. Aşa că mie mi-a venit acea strălucită idee, să ne ascundem în baia fetelor. Să nu credeţi că am făcut ceva lucruri necurate, că doar chiuleam , iar eu mai fricoasă de fel nu vroiam să rămân singură. Ne-am ascuns  acolo, aşadar. Într-o cabină amândouă cu ochii şi urechile în patru , să nu vină femeia de serviciu şi să ne prindă. Dacă ne prindea cu siguranţă ne ducea la directoare. Directoarea noastră e o vrăjitoare mai bine zis. Toată lumea se teme de ea, parcă ar avea ghiare sau ceva în genul. Timpul trecea mai încet ca niciodată, număram minutele. Situaţia asta era totuşi mai bună decât aceea când ţi se strigă numele şi nota care evident e 3 . Eu nu am luat niciodată o notă aşa de mică , însă nu vroiam ca aceasta să fie prima.

Când clopoţelul a sunat, parcă o grijă se risipi din mintea mea şi a prietenei mele. Totuşi, parcă voi trăi mereu cu această povară că am facut ceva greşit …şi totuşi mulţi fug de la ore. Am coborât scările unde ne întâmpinau ceilalţi colegi care au fugit. Toţi ne-au întrebat unde ne-am ascuns. “În baia fetelor , pe furiş , să nu ne vadă femeia de serviciu” fuse răspunsul nostru. Nu a fost chiar momentul oportun căci profesorul ieşise din clasă puţin mai târziu. Nu ne-a văzut pe niciunul, deoarece fiecare a luat-o la sănătoasa. Eu şi Bianca împreună, restul fiecare pe cont propriu.

Din pricina faptului că au rămas în clasă mai puţin de jumătate , nu s-a mai dat testul. Într-un fel i-am salvat şi pe curajoşii care au rămas în clasă. Dar sincer vă spun , nu cred că voi mai chiuli vreodată. Şi nici nu vă sfătuiesc să o faceţi. Cel mai bine e să ştii toate lecţiile pe dinafară , mai ales lecţia de zi, că aia e cea mai importantă până la urmă. Şi dacă se întâmplă vreodată să fie nevoie să chiuliţi , vă dau un sfat prietenesc. Nu vă ascundeţi în baie…că femeile de servici sunt tare nebune! Femeia aia se uita să vadă dacă în baia unde m-am ascuns eu şi Bianca sunt două perechi de papuci… Cât de aiurea.

 

Kagome si Inuyasha

Cei care privesc sau priveau anime vor înţelege mai bine desenul , dar totuşi voi pune link sub poză în cazul în care vreunul dintre voi se decide să vizioneze anime-ul.

922755_458499820894682_217465498_n

 

Păreri?

Neko

O nouă zi, un nou desen, o nouă bucurie , o nouă muncă . Nu ştiu de ce , dar mi se pune des întrebarea : Cum desenezi aşa de frumos? Şi ce răspuns aş putea să dau înafară de cel : ” Pentru că îmi place?” . 
Ei bine, desenez de multă vreme. De când mă ştiu am tot exersat şi niciodată nu am renunţat sau niciodată nu am spus ca munca mea e inutilă. Cu fiecare an ce trece simt că evoluez tot mai mult în această artă , dar nu numai . Ideea e următoarea… pentru orice îţi place să faci. 
*Niciodată nu e prea târziu să faci ceva ce ţi-ai dorit demult sau îţi doreşti cu adevărat. 
*Dorinţa înseamnă pasiune, pasiunea înseamnă talent iar talentul înseamnă succes. 
*Fără muncă , nimic nu se poate!
Asta pentru că am auzit de la multă lume “Nu voi putea niciodată pentru că nu am experienţă şi trebuia să încep de la o vârstă fragedă” . Mi s-a întâmplat să aud aceasta chiar şi în privinţa desenului care nu mi se pare prea greu de învăţat indiferent de vârsta pe care o ai. 
Şi desenul propriu-zis : 
525235_458061960938468_746785326_n
Păreri?
 

Luka megurine

Şi uitaţi cu ce îmi ocup timpul în orele de română. Cele de gramatică, bineînţeles. O studentă venise să ne predea în locul profesoarei. Ei, aşa am avut eu timp să mă ocup de desenul acesta. Deşi nu a fost prea bine ce am făcut , sper mult să vă placă “creaţia ” mea.

392960_457643144313683_418218551_n

În desen trebuie să fie una din pozele cu Luka Megurine de pe internet, cum am tot căutat eu… Păreri?

Lolita

Brighter a voastră munceşte. Am făcut un desen acum două zile şi ţineam să vi-l arăt neapărat. Este destul de reuşit după părerea mea, sper mult să vă placă.

48160_456911797720151_1304633752_n

Păreri?

Pacea Domnului

Inainte sa o rescriu aici trebuie sa anunt ca este o poezie veche, de anul trecut cand nu aveam atat de multe cunostinte in literatura ca acum. Cu cat crestem mai mult cu atat aflam mai multe nu? Sper totusi sa va placa la fel ca celelalte si sa va umple sufletul de mister.

539713_420419034710873_680138896_n_large
Lacrimi cristaline, pe covor patate
Sufletul meu striga dupa libertate
Mainile in lanturi usor imi sunt pictate
Si multe sentimente imi sunt amestecate
 
Afectiunea e ceva ce imi lipseste
Ce inima-mi trista de mult timp isi doreste
Sufar , plang dar nimeni nu m-aude
Zambetul de mine, iarasi se ascunde
 
Fug in noapte, cautand in sentiment
In privirea soarelui , ce sta mereu atent
Mergand pe-acelas drum, singura mereu
Dar in al meu gand, nu am fost doar eu
 
Un prieten sa imi fie, ca suflet pereche
Sa sopteasca noaptea , la a mea ureche
Dar inima mea , nu asta doreste
Ea cu afectiune, usor se multumeste
 
Povestea se incheie, sunt in libertate
Si poti sa te superi, dar eu am dreptate
Libera ca un inger, zburand in golul cer
Rupand in zorii zilei, portile de fier.
 
Acele porti  inchise ce trebuiau trecute
Catre libertate, pe vrute si nevrute
Cu pacea lumii scrisa, intr-un vers frumos
Eu am devenit, a Domnului Hristos .

Sub apă

Ei, uite că după un timp îndelungat, Brighter Angel a voastră vă aduce încă o picătură de culoare în viaţă. Sau pentru mine chiar arată bine. Desenul e arta, pasiune , talent , poezia nescrisă dar colorată.–> [This is made by me ]

subapa

 

La fel ca titlul , desenul reprezintă o fată cu capul sub apă . Nu de tot , doar până la ochi. Sper să vă placă, voi mai veni şi cu altele desigur. Dacă am omis diacritice, scuzaţi-mă, acum mă obijnuiesc cu ele .

 

Deschide-ti ochii

Deschide-ti ochii

tumblr_mi9x0gEtEz1s00ahzo1_400_large

Deschide-ti ochii, suflet lasat in urma
Ai fost parasit, de parca ar fi fost o gluma
Iubirea ta s-a risipit , in ultimul chip de bruma
Frica ca vei pleca , in toti codrii rasuna

Deschide-ti ochii, suflet ramas in gheata
Ridica-te si lupta, ca n-ai decat o viata
Te-a lovit, te-ai ridicat, ai plecat
Drumul inainte, in durere-i deghizat.

Deschide-ti ochii, suflet parasit de lacrimi
Asculta-ti inima si zboara, macar inca odata
Vino, la mine , zambeste-mi apoi zi-mi
Ce pot face ca sa fi la fel ca alta data?

George Sovu – Declaratie de dragoste

        

  George Sovu – Delaratie de dragoste

654095934066901322072384-5496031-215_300

Ei uite ca am terminat o a doua carte despre iubire, si incep o a doua recenzie. Sper mult sa va placa desi, nu sunt prea experimentata. Vom incepe cu cateva date despre autor , ca sa nu fim pe dinafara. Hai sa stim ceva si despre cel care a scris cartea nu?
George Nicolae Șovu nascut pe data de 30 ianuarie 1931 in  comuna Țițești, județul Argeș este un romancier, autor de proză scurtă, scenarist, inspector școlar, autor de manuale de limbă și literatură română. Este autorul scenariilor pentru celebra serie de filme Liceenii. Deasemenea a mai scris si aceasta carte minunata care se cheama Declaratie de dragoste.
 Cuvintele si expresiile pe care le foloseste sunt intradevar de nepatruns. Iti patrund in inima si suflet , te fac sa te simti diferit de restul lumii doar prin simplul fapt ca-i citesti opera. Jocul adjectivelor pe langa subsantive si ordinea intamplarilor, te face sa te simti atat de atras de lectura incat nu ai mai vrea sa dai drumul cartii . Cred ca voi citi si Liceenii , dar asta va ramane de vazut .
Iar acum sa trecem la carte.
 
O lectura impresionanta, care te lasa cu sufletul la gura. Sa comentez de rau? Cred ca as putea putin sa ma leg de dialoguri pentru ca sunt foarte dese, iar pe mine mai mult ma intereseaza descrierile si vorbirea indirecta, insa in aceasta carte fiecare dialog isi avea rostul lui. De aceea nu ma voi putea lega de dialoguri. Inceputul si sfarsitul sunt unul si acelasi , sau cel putin asa s-ar parea . “Fata avea buze fierbinti , si ochii verzi , si parul de arama moale…”  Un sfarsit impresionant, dar si un inceput ingenios . Inceputul are doar o mica parte diferita dar daca ve-ti citi cartea abea ca va ve-ti putea da seama.
                   Povestire:La inceput ni se relateaza intamplarile din viata unei tinere eleve care este grabita sa ajunga la ore si din greseala ajunge in clasa gresita. Numele ei era Ioana Popa. Ajungand in sala se prezinta si intreaba daca asa zisa clasa este a XII-a B . Aceasta afla de la domnul Alexandru Birsan ca defapt este a XII-a A . Ioana se indreapta asa spre clasa ei. 
Sincer, la partea asta…ma gandeam ca cei doi ar putea sa mai imparta vreo doua-trei vorbe impreuna . Cu siguranta multe fete sau multi baietii ar mai fi stat de vorba sa fi fost in locul lor. 
Ioana merge la un internat pentru a-l lua pe fratiorul ei Gabriel . Un pusti mic de vreo 8 ani daca imi aduc bine aminte. Mama lor murise, cauza nu o mai stiu… si au ramas cu tatal lor care era dependent de bautura si nu ii ajuta cu nimic. De la moartea mamei lor, tatal a devenit putin cam neserios , parerea mea e ca nu asa iti lasi copii. Unicii pe care ii mai ai. 
Mai spre seara s-a dus la o sedinta de-a lui Socrate , dirigintele clasei in care se afla eroul nostru, Birsan.  Si iata ca de acolo a inceput totul . Alexandru era nevoit sa faca o declaratie de dragoste, ori Ioanei , ori Corinei care era colega sa. 
La inceput spune ca nu vrea sa faca niciuneia , dar apoi ajunge prin a i se destainui Ioanei si la a purta o relatie cu aceasta. Erau amandoi de nedespartit, desi s-au intamplat multe nenorociri intre cei doi pe care nu are rost sa le enumar. Voi spune ceea ce m-a deranjat cel mai tare. 
Cel mai tare m-a deranjat faptul ca acest Alexandru a lasat-o pe Mihaela (O fosta colega de la scoala de unde venise Ioana) sa il sarute, Mi s-a parut cel mai oribil lucru , chiar daca Ioana nu a mai aflat. 
Ioana se mutase defapt la aceasta scoala din pricina unui incident din clasa a IX-a , cand l-a palmuit in fata scolii pe unul dintre cei mai “de bani gata” baiat din scoala, care ar fi sarutat-o fara ca aceasta sa fie de acord. Mama Mihaelei de asemenea, o cunostea foarte pe bine pe mama lui Alexandru care era doctorita si ar fi ajutat-o la greu . Mihaela si Alexandru se cunosteau defapt de mai multa vreme dintr-o seara in care el fost impreuna cu Ioana la cinematograf  pentru a vedea un film si s-a intalnit cu Corina si prietena ei , aici de fata , Mihaela. 
Acum n-am sa va mai dezvalui nimic din secretele cartii. Va voi spune doar ca lectura e minunata si odata cu cheia spre ea ve-ti simti cu adevarat ca traiti intr-o alta lume diferita de a noastra si poate putin mai buna si cu un final fericit. Finalul a fost cel care mi-a placut cel mai mult , deoarece a fost fericit. Daca as putea sa il intalnesc pe autor in fata, l-as felicita pentru toata munca sa. 
Si altfel, nu prea am apucat sa scriu din vina scolii, si sa citesc cu atat mai putin , dar uite ca imi fac si eu timp printre voi dragii mei. Va doresc lectura placuta si sper sa va fi convins sa cititi cartea : ) . 
 
 
 
 

Post Navigation