Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Archive for the month “June, 2013”

Să fii om!

“Persoanele de neuitat din viaţa ta sunt acele persoane care te-au iubit când erai de neiubit.”

Totul începe cu două cuvinte magice ale căror magie poartă în sinea lor milioane de sentimente pozitive şi paşnice de iubire. Acele două cuvinte, “te iubesc” fac magie în sufletul oricărei vieţuitoare. Prin acele două cuvinte , alte două vieţuitoare îşi unesc sufletele să devină unul. Petrec mult timp împreună , dar dacă sufletele lor sunt despărţite…mor. Asta nu şi dacă sunt mereu alături sufleteşte , unul de celălalt şi au mereu grijă unul de altul. Dacă unul dintre ei pleacă printre alte suflete şi se lasă negăsit de sufletul lui pereche…sufletul lui pereche va pleca şi el la un momentdat şi nu v-a mai aştepta. Va plânge , va suferi, dar va merge mai departe. Şi ultimele două cuvinte dintre acele persoane rămân doar “te urăsc” . Dar de multe ori, acele cuvinte vin din partea unei singure persoane , iar cealaltă persoană suferă mai rău decât cea care le-a propagat în aer ca în vid.

Prietenia, este cel mai preţios dar al copilăriei, trăim o viaţă mai grea ca oricând , căci sufletele noastre sunt sensibile şi de cele mai multe ori singure. Chiar dacă avem prieteni, uneori suntem singuri în sinea noastră şi melancolici pe sine. Şi orice s-ar întâmpla , trebuie să mergem mai departe.

O persoană care te face să suferi, nu are ce căuta în viaţa ta. Chiar dacă acea persoană ţi-a oferit totul odată , acel totul a devenit nimic după propagarea cuvântului “adio”. E greu să vezi cine ce poate, cine de ce e în stare. Poţi doar să îi analizezi în amănunt şi să trăieşti o viaţă fericită alături de unele persoane care în viitor te vor dezamăgii. Aşa e cursul vieţii, acestea sunt iubirile copilăriei şi putem învăţa din fiecare. Cel mai preţios lucru e ca după o relaţie specială care ai avut-o cu o anumită persoană, să păstrezi legătura cu acea persoană. Asta nu dă altceva decât dovada că îţi pasă cu adevărat.

Să ai puterea să zâmbeşti cu lacrimi în ochi, să ai puterea de a spune că va fi bine e un lucru de nedescris. Chiar dacă unii te vor crede slab sau slabă, nu te lăsa! Arată-le că poţi merge înainte, că poţi sfida cerurile şi să zbori mai departe. Asta pentru că nimeni nu ştie cu adevărat ce persoane suntem. Nici măcar noi înşine nu ştim. Părerea unui om nu e neapărat adevărul, sunt doar păreri , nu şi ceea ce suntem noi cu adevărat. Aşa cum noi nu ne putem cunoaşte pe noi înşine, tot aşa …nimeni nu ne va putea cunoaşte vreodată pe deplin.

tumblr_mh74zvWUlI1s1tjo8o1_500

Iluzie

Fericirea este o iluzie, inima ei o vede ca şi cum nu ar fi nimic. Se zbate să iasă din cuşca vieţii unde e ţinută. Nu are unde fugi căci drumul e închis, poate doar să aştepte o lumină să o salveze. Dar nu poate vedea lumina cu lacrimi în ochi…poate doar simţii căldura celor care încă ţin la ea. A încercat să fugă după bucurie, să o prindă între mâini şi să o ţină lângă ea o viaţă întreagă. Dar aceasta a lovit-o mai crunt decât pe celelalte vieţuitoare. Asta pentru că ea a încercat cel mai mult şi a luptat. Lacrimile ei nu înseamnă nimic pe lângă ceea ce sufletu-i simte. Cerul e plin de nori şi aripile-i sunt rupte. Ar vrea să zboare dar nu poate…e blocată în melancolia-i nesfârşită, aşteptând o rază de soare să o încălzească. O umbră ciudată îşi face apariţia şi încearcă să o ridice, dar în zadar căci după plecarea acesteia , ea nu s-a mai putut ridica şi a rămas acolo. Făcuse râu de lacrimi , lacrimi de sânge căci de apă nu mai avea. Privea doar cu sufletul care simţea durerea. Nu mai era om de mult…era doar un suflet , care hoinărea prin lume, căutând alte lacrimi să-şi verse suferinţa. Fugea după ele, dar nu le găsea nicidecum, şi dacă le găsea, acestea fugeau de ea. Ar fi făcut totul , dar a rămas la nimic în conştiinţa-i bolnavă. Desculţă, fără haine , căci tristeţea i le-a furat pe toate. În frig, acolo unde niciun om nu ar putea supravieţui, acolo unde fiecare vieţuitoare îşi pierde viaţa în mai puţin de o secundă. Acolo unde oxigenul nu-şi mai face prezenţa, în vidul spaţiu…plutea ca o stea ce era gata să cadă. Amintirile ei zburau una câte una, se pierdeau în acel spaţiu gol ca sufletul ei ce era gol de lacrimi . S-a prăbuşit peste noi, peste lume , sub forma unei comete . Şi tot ce s-a mai găsit în acel loc, era un râu de lacrimi …lacrimi de sânge. 

tumblr_m3e8abAkcN1r4gepxo1_500_large

Spirit…

Lumea e rea…nu o oblig să fie bună. Cuvintele lor au fost greşite în acel moment de zi. Sufletul meu nu le îndură pe toate şi cred că nici al tău. Mă uit la cer şi mă gândesc…”Mâine va fi mai bine!” . Mă mint pe mine însumi căci de multe ori ziua următoare e mai rea. Şi totuşi sper la mai bine. 

O inimă ce iubeşte închisă nu se va putea elibera de una singură. Se împarte în atâtea părţi încât nu ştii când se va rupe. Plânge în sinea ei căci e rece. Dar uneori e atât de caldă încât nu ai mai pleca de lângă ea. Asta dacă i-ai simţii căldura…

Un suflet care se ascunde de sentimente. Un sufet care plânge singur, nevăzut de lume. Un suflet stins de răutatea ce îl înconjoară …

E oarbă şi nu vede, e singură şi nimeni nu o sprijină. Chiar dacă sunt mulţi alături de ea, sufletul ei nu poate să simtă celelalte spirite. Asta pentru că doar propagarea sunetelor în aer vin din partea lor dar niciodată o mână caldă care să o ridice. 

Pur şi simplu observi cum dispare, căci ea nu poate trăi fără viaţă…iar viaţa nu înseamnă răutate şi trădare. Viaţa înseamnă iubire, pace, încredere şi curaj. Şi chiar dacă sfârştiul îi e aproape , ea continuă să te sărute , cu sufletul… Şi continuă să spere că într-o zi îţi va fi şi ţie dor de ea. Şi se stinge dându-şi ultima lacrimă, ca un spirit pe care nimeni nu îl îndeamnă. Hoinărind printre celelalte spirite nepăsătoare, dispare pentru totdeauna…

Rămâne doar amintirea…şi te doare. 

ANIME-PICTURES.NET_-_255047-1000x1414-original-sawasawa-girl-short+hair-solo-tall+image

Nu lăsa…

În lumea asta există diferite tipuri de persoane. Cel mai uşor să îţi dai seama de persoana cuiva …pe real, îţi poţi schimba părerea în mai puţin de 10 minute. . Dar pe internet există fel de fel de specimene pe care dacă le întâlniţi…vă spun ce semne dau ca să vă feriţi.

Prima dată, multă lume se crede de o anumită vârstă când de fapt nu e. Multă lume se crede o mare zeitate, pentru că are un profil bengos la chat, pentru că mai face cine ştie ce şmecherii pe acolo. Sunt mulţi care vorbesc urât, care înjură mai rău ca la piaţă sau târg, că nici măcar acolo nu se înjură atât. Apoi te iau la mişto de parcă ai fi gunoiul lor şi aşa mai departe. Şi tu ce faci? Te superi…că vai mie x ţi-a spus aia? Nu! Şi nu are rost să te enervezi. Dacă stai să te gândeşti, nici măcar nu s-a petrecut cu adevărat. Sunt doar două cuvinte scrise pe un chat amărât.

Sau cu facebook-ul … Like like la poza de profil, vai mie, dacă nu primeşte un like, crapă cerul, se cutremură pământul, tornade, avalanşe. Sau chiar…vrea să fie admină la o pagină, dar admina principală e prea orgolioasă. Probe, hai postează, nu posta aia că nu e bine şi nu te semna aşa că e ciudat. Să nu schimbăm poza de profil şi copertă, că vai Doamne noi nu suntem admine principale. Săracul facebook.

De ce să crezi în două vorbe amărâte scrise pe chat, facebook, mess…etc. Nu ţi-au fost spuse în realitate, de cele mai multe ori, la multe persoane au fost spuse de către necunoscuţi. Persoane ale căror viaţă nu o poţi afla atât de uşor, dar se observă după modul în care îţi scrie şi vorbeşte.

Nu lăsa persoanele inculte de pe tot internetul să te afecteze. Nu merită! Dacă cuiva nu-i convine, pleacă altundeva şi aşa mai departe. Internetul e mai mare decât Terra, aşa că…Şi nu sta toată ziua în faţa monitorului, mai ieşi şi tu pe afară. Pe net te eliberezi, nu trăieşti.

ANIME-PICTURES.NET_-_255042-1000x1517-original-sawasawa-girl-short+hair-solo-blush

După voia altora

34605662

Da, am lăsat pe ceilalţi să mă schimbe. M-au schimbat în rău, în bine, numai ei ştiu. Mă doare şi pe mine, sunt om. De ce trebuie de fiecare dată să fie ceartă între noi?

Voi începe cu începutul. M-ar da şi pe doi lei dacă ar putea, dar înainte eram mult mai preţioasă de atât. Ar alege pe alta în locul meu, dar înainte eram doar eu. M-ar lăsa să plec, şi chiar dacă nu aş mai vedea soarele de nori nu mi l-ar arăta. Şi toate mergând pe o serie de întâmplări .

“Fi mai serioasă” ; ” Eşti prea serioasă” ; ” Eşti enervantă” ; ” Acum nu mai stai cu mine” ; “Nu mă mai suna” ; ” De ce nu mai suni deloc?” …Şi tot aşa mai departe. Cine , ce vrea de la mine? Toată lumea crede că îmi e uşor. Îi ajut pe ceilalţi cu ce pot, pe celalte fete, să nu treacă prin ceea ce trec eu, dar eu? Pe mine cine mă ajută? Deocamdată, nimeni nu a putut lua piatra ce îmi apasă sufletul acum. O sinură persoană ar putea, şi dacă ea mi-ar spune ce să fac aş ascultao , că mereu am făcut exact cum mi-a spus şi spusele ei au dat roade. Uneori mă gândesc că e un dar de la Dumnezeu pentru mine, o mică mână de ajutor. Şi Îi mulţumesc enorm pentru ceea ce mi-a dat. Cred că nu aş fi putut să merg mai departe fără un sprijin. Dar totuşi, de ce plâng eu acum? De ce? Pentru că am făcut ca “el” să însemne totul pentru mine, ne-am promis atât de multe, ne-am spus atâtea cuvinte, încât acum aceste cuvinte îmi distrug firea. Urlu din toţi plămânii dar numai în sinea mea. Sinea mea îmi spune multe, dar cel mai important lucru e că mă ţine locului să nu fac ceva ce creerul meu proceseară în momente depresive. Probabil sunt prea sensibilă…

Obişnuiesc să cred, că nu există ” unul ” la fel ca el. Şi de ce? Pentru că mi-a spus nişte cuvinte care pentru mine au fost extrem de importante, şi mi-au pătruns la suflet. Sunt genul de persoană care pune aproape orice la suflet, şi am încercat de multe ori să uit, să trec peste, dar tot ce am reuşit să fac a fost să-mi înrăutăţesc situaţia. Acum în aceste momente, când nu mai ştiu ce am sau nu de făcut…cer ajutor. Asta pentru că am şi eu nevoie. Dar cine? Cine mă va ajuta de această dată? Mă voi închide din nou în mine şi voi plânge cu toate puterile, sau situaţia se va schimba? Pentru că numai să plâng pot, sau să fac ceva necugetat care nu cred că e cazul.

Ajutor…

Post Navigation