Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Archive for the month “September, 2013”

Suflet plăpând

__by_kittenhime-d6cbgcwÎncercând să uit trecutul, mă îndrept pe alte căi
Încercând să rup neştiutul, prăbuşindu-ma-şi în văi
Şi visând în continuare, la ceea ce nu te aşteptai
Îmi lipseşti atât de tare, dar de doru-mi tu uitai

Inima-mi se zbate-n ea, de timpul ce-a trecut
Timpul merge mai departe, numai sufletu-i tăcut
Că el simte şi din viaţă, şi de-acum şi de demult
Toate clipele-nvechite pe care-n mare le-ai pierdut

Am fost şi încă sunt, un simplu obiect prăfuit
Pe care l-ai distrus, precum ai voit
Lucrurile care mă făceau să plâng din răsputeri
Era cealaltă eu ce te-a făcut să suferi

Cât inimile noastre erau stinse, ne-am schimbat
În rău, în bine, dar tu în suferinţă m-ai abandonat
Suntem diferite, dar sufletele sunt de-acelaşi rând
Trecutul nostru mă reţine, la fiecare pas ţipând.

Advertisements

Cei ce plâng

Cei ce-şi văd doar lacrimile, mereu cei care plâng… sunt slabi. Dar nimeni nu se întreabă, cât au îndurat ei până acum. Ei nu ştiu, nu au nici cea mai vagă idee.
Ei ştiu doar să vorbească, dar nu au simţit niciodată, tristeţea celor care trec în fiecare zi zâmbind cu o imensă durere în suflet. Ei văd doar zâmbetul, şi atunci când
izbucnesc în plâns, râd. Pentru că nu au credinţa lacrimilor lor. Pentru că nu au ştiut niciodată…
tumblr_mkqnybKGue1s8mgkyo1_500

Tears?

Ce sunt lacrimile? Sunt o fărâmă de suflet stinsă, care nu se va elibera de una singură. Ce e tristețea? E teama
de pierdere… Teama că vei pierde tot ce ai mai drag pe lume, teama că nimeni nu te mai vrea, teama de cei din jur.
Ce e teama? Teama e un sentiment de singurătate, iar singurătatea e rece și doare. Ce sunt prietenii? Ei vin și pleacă,
sunt niște umbre ascunse în viața ta, care mai de care să îți facă rău. Sufletul se răcește cu plecarea lor, și
devine palid. Se întărește doar cu propriai ființă, cu razele de soare care se întrevăd pe care, prietenii adevărați. Familia,
e cel mai mare dar pe care îl poți avea, căci înaintea familiei, nu te iubește nimeni mai mult.
Încercând să ajungi tot mai sus, te pierzi, cazi… și cei care te prind, sunt persoanele dragi ție, dar de multe ori
trebuie să-ți deschizi din nou aripile și să zbori din nou. Altfel nimeni nu te va prinde și vei continua să cazi până
în abis. Abisul e rece, e un loc din care numai tu te poți scoate. Pe propriile puteri, până la suprafață. Dar până
la urmă, asta înseamnă să trăiești o viață. Să ai parte de bune și de rele, dar mereu să ai puterea să continui.
Acea putere, e tot ce ai mai de preț… Fără ea, ai muri, nu acum. Nu acum, dar foarte curând, căci aceea e esența vieții.

20120503183949_kx2hK.thumb.600_0_large

 

 

Post Navigation