Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Una cu vântul

large (14)

Cu sufletul îmbolnăvit de amărăciune, am ajuns să-mi vărs iar lacrimile pe foaia de hârtie, ruptă, arsă, de atâta vreme folosită. A trecut prin multe, furtuni, secete, dar chiar dacă e bolnavă asemeni sufletului meu, îmi scriu păsul deasupra ei, iar ea mi-l poartă în zbor, spre uitare. E iubire, e teamă, e ură, dar nici tu nu mai știi ce este. Înconjurată de lume, dar totuși singură. Vântul care există dar nu îl poți vedea, cel pe care îl simți dar nu îl poți atinge, asemeni soarelui ce arde-n taina sa, sufletul îți arde. Nici ploi de lacrimi nu-l mai pot atinge, nici furtuni sau secete nu îl mai pot stinge. S-a pierdut de sinea-și bolnavă fără grai. A încercat, a vrut un nou trai de viață, am încercat. Atâta melancolie, atâta suferință ce după zâmbetu-mi se ascunde. Dar ei nu o pot vedea, nu o pot simții, doar ei judecă fără de știință, și mă lasă să pier, și mă lasă în neputiința lor, și mă lasă să mor, și pleacă, și singură rămân. Singură, dar totuși cu toamna închisă în mine, căci iarna pare că nu mai vine, să mă răcească. Ceea ce rămâne și ceea ce pleacă, sunt ființele bune ce în răutate se îneacă, e ființa mea ce ochii i-a închis, și a pretins spre moarte. Pentru că ei au stat cu săgețiile în mână, cu pietrele, cu spadele, au stat și mi-au păzit ieșirea. Înconjurată am fost, și n-am putut să scap, și am închis ochii, și cu toate în mine au aruncat. Însă, m-am trezit și am fugit, pe unde am apucat, de răutatea lor… am fugit. Coala mea de hârtie în urmă a rămas, a luat-o vântul și nu mi o mai dat. Am căutat-o, dar era de negăsit, la fel cum sufletu-mi în ceață, în soare, în ploaie, în întuneric stă singur, plângând și prăbușit.

Mâinile îmi tremură, și tot corpul după ele. Am așteptat visul nemuritor și teama zeilor dar nu mi-au crezut privirea. Asemeni unei stele căzătoare, am decăzut și eu, îngerul care credeam că sunt, am fost, dar cel din noapte m-a cuprins, iar pentru a scăpa de ghiara sa în vânt m-am prefăcut. Cutreier lumea, de jos, de sus, văd totul printr-o singură privire, ei știu că exist, dar nu mă pot vedea, ei mă simt dar nu mă pot atinge.

Single Post Navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: