Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Viitor?

large (2)

Nu, nu va fi ultima persoană care îți face asta. Nu e ultima persoană care nu te cunoaște, și nu știe prin ce treci, și nu îi pasă. Atâta lume rea, atâta nepăsare, e prea mult. Prea mult pentru un suflet care dorește atenție. Atenția, e semnul că există cu un anume scop, e semnul că nu trăiește în zadar, pentru deranjul celor ce îi fac rău și celor cărora le dorește numai binele. Mergi la școală, vi acasă și plângi. Plângi pentru că toți te tratează asemeni ultimului nimeni de pe planetă. Îți dorești o îmbrățișare caldă, un sărut pe frunte și o singură frază: “Totul va fi bine”. Dar nu, nu o primești niciodată, e imposibilă. Nu mai știm ce e iubirea, iubim doar cu vorbele, vorbele venite de oriunde, dar numai din suflet nu. Dar cei care cunosc ce e iubirea adevărată, cei care o simt cu adevărat, sunt separați de soartă, ori e doar iluzia podului dintre două suflete ținute departe unul de altul, ori e … E o iubire ce nu poate fi oferită sub niciun chip și formă. Se creează confuzie între acele două ființe care nu s-au atins niciodată. Totul se rupe, din pricina lor, a celor care nu-și doreau existența lor. “Nu rupe firul unei prietenii, chiar dacă îl legi înapoi, nodul rămâne”. 

Întrebarea e, câte noduri nu au rămas? De câte ori nu a fost rupt acel fir al prieteniei? Rupt de o singură persoană, care nu știe să iubească deși o face, care nu știe să protejeze ceea ce are nevoie. Te rănește mereu, mereu când nu-i convine ceva. Îți aruncă cuvinte aspre, te ucide. Te ucide prin cuvinte. Te face să devii mai slab, te face să uiți cine ești. Te face să-ți dorești moartea, dar totuși, îl iubești. Iubești acea ființă care ar trebui să stea mereu cu tine, și să te iubească. Și să-ți fie alături orice s-ar întâmpla, dar intervine plictiseala. Se plictisește, unul dintre cei doi se plictisește. De cele mai multe ori, partea feminină, dar atunci când partea masculină pleacă, există șanse ca cealaltă să nu mai existe. Pentru că mereu, dar mereu, una dintre cele două părți a iubit cu adevărat. 

Și pe lângă faptul că nu o duci bine, colegii tăi de școală, liceu, colegiu, muncă, se iau de tine. Te iau în râs, te batjocoresc, fac orice să te demoralizeze. Dar tu, din nou, nu le spui nimic, stai și suferi, suferi în urma bătăii lor de joc, pentru că ești diferit. Pentru că nu le vei spune niciodată să plece, pentru că ești tu. Dar, apoi, te schimbi. Te schimbi în ceea ce nu voiai să fii niciodată. Suferința e cea care te schimbă, și indeciziile, și deciziile luate fără de gândire, și cuvintele spuse fără de sentiment, te schimbă. Lumea nu te mai recunoaște. După ce s-a obișnuit în sfârșit cu tine, după ce te-a acceptat exact așa cum erai, trebuie să o iei de la capăt, pentru că din vina lor te-ai schimbat. Și de fiecare dată când o iei de la capăt, te doare și mai tare. Și tot așa, până când durerea trece cu totul. 

Și acea durere, deși s-ar presupune că trece cu totul, ea de fapt rămâne acolo unde numai tu o simți. Nu mai plângi, dar te doare sufletul mai tare decât îți poți imagina. Nu mai ai lacrimi căci le-ai vărsat pe toate. Nu mai ai fețe triste căci le-ai pierdut pe toate. Tu doar zâmbești făcându-i pe alții fericiți, dar suferi. Lumea crede că ești fericit, dar se înșeală. Lumea vede cum te schimbi fără motiv, dar acel fără motiv, este de fapt suferința ta, care nu iese la suprafață, care e doar pentru tine. Dar toată acea durere este provocată de ei, prietenii tăi dragi, pentru care ți-ai da și viața. 

Și așa, așa devii om. Așa te maturizezi, trecând prin iad de mai multe ori. Așa, ești pregătit să treci prin orice, ieșind din asta cu zâmbetul pe buze. Așa, poți păși într-o lume mai bună, știind că ai scăpat de toate grijile ce le aveai înainte. Viitorul spune un singur lucru, toți vom ajunge în același lor, sau cel puțin, în locul pe care îl merităm. Dar atunci când vom atinge un număr suficient de întâmplări nedorite, ne vom da seama de lucruri, pe care la un moment respectiv nu le știam. Iar dacă nu am luat deciziile corecte, acestea ne vor face să regretăm toată viața. Și toate persoanele pe care în copilărie le-am detestat, le-am făcut să sufere, ne vor deveni prietene. Iar prietenii adevărați, vor rămâne și ei, pe când cei falși au plecat de mult, dar își aduc cu drag aminte, acum de noi. Asta pentru că am făcut parte din viața lor, iar amintirea, rămâne, într-un colț de suflet, indiferent de alegerea ta. Îți vei amintii te toate, cu toate că nu îți dorești asta. 

La urma urmei, asta e o parte din a trăi omenește. 

tumblr_m5micqDcSq1qlgpkzo1_500 largegylargef6tgh

Single Post Navigation

One thought on “Viitor?

  1. Helio Breaker on said:

    Interesant modul in care vezi viata , viata e cruda si rea , si eu am acelas mod de a o vedea .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: