Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Esență

10341535_1410928925851414_3759605826040127148_n

Privirea mea e un ocean otrăvit
Otrăvit de ignoranța ta,
Și de vocea-ți de neînlocuit.
M-am născut și am să fiu mereu
Un copil ciudat, tâmpit
Dar în esență sunt tot eu
Și voi fi pân la sfârșit.
Mă schimb după oamenii ce mă-nconjoară
Preiau ceva din fiecare, și asta mă omoară.
Oricât încerc nu pot da înapoi,
Am învățat să merg înainte
Fără arme trec prin mii de ploi
Cu lacrimi ce-mi inundă ochii
Dar îmi revin când suntem doar noi doi.
Dar ei mi-au luat sufletul,
Lăsând diavolul să doboare asupra mea
Am fost singură, n-am avut putere
Iară n-am putut lupta.
Dar totuși n-a putut să fure toată firea mea
Deși sufletul și inima-mi erau în mâna sa
A rămas aceeași lege, nimeni nu mă poate schimba.
Uită-te acum la mine,
Privește-mă-ndelung și vei vedea
Ceea ce eram la început încă poate exista.
Un război a izbucnit în toată firea mea
Trecutul luptă cu prezentul și nu mă pot opune
Amintirile răsună adânc în mintea mea și-n mine
Închid ochii și visez la ziua de mâine
Și combat trecutul și prezentul
Cu viitorul care vine.
Chiar și așa, adorm mereu cu gândul la tine
Te visez, te văd și totul pare a fi bine.
Trăiesc și lupt mereu, pentru ziua de mâine
Deși inima îmi spune să fug departe-n lume
Să fug de singurătate că-mi lipsești atât de tare
Să fug de propria-mi persoană, să mă scufund în mare.
Mă simt singură, și nu pot trăi absența ta
Mă doare și mai tare, când știu că vei pleca
Și uite-așa se otrăvește, privirea-mi și inima mea
Se schimbă de dorul tău, dar te aștept și în esență,
Sunt aceeași eu.

Single Post Navigation

One thought on “Esență

  1. Master of Drama on said:

    Pana si cerul varsa lacrimi
    Dar lacrimile lui nu contin sare,
    Lacrimile lui nu sunt amare,
    Caci nu izvorasc din patimi.

    Pana si pamantul se pleaca
    Calcat in picioare el stie sa taca
    Stiind ca se schimba in treacat
    Dar vremea lui nicicand n-o sa treaca.

    Pana si marea este nehotarata
    Un du-te – vino ce-i ghideaza existenta
    Mereu in miscare isi pastreaza esenta
    Fie ca-i soare sau vreme mohorata

    Si atunci spune-mi tu, un fluture
    Cand vantul bate aprig..
    Sa ramana in fata lui n-ar fi zadarnic
    Si polenul de aripi sa ii scuture?
    Cum ar putea sa mai zboare atunci?
    Sa bucure zeci de adulti si copii?
    Sa treaca peste munti si vai adanci?
    Cave ne cadas, Papillon Viridi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: