Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Chidori

ahri___league_of_legends_by_eddy_shinjuku-d6qomhn

După ce mă odihnisem bine însfârșit, dimineața sosise cu o grămadă de lucruri noi pentru mine. Eram un ninja al satului, lumea credea că memoria mea a fost ștearsă de cineva care îmi blocase și punctele chakra iar acum sunt în căutarea acelui nenorocit. Lady Tsunade îmi promisese că-mi va aduce capul lui pe tavă, dar i-am spus că nu e nevoie.
Exact ca orice ninja din sat, la răndul meu, plecasem să mă antrenez. Kakashi mă chemase la ora 6 dimineața la magazinul de ramen. Presupusem că ar vrea să-și ia micul dejun, dar nu era asta.
-Bună dimineața, îl salut eu respectuos din perspectiva mea, dar acesta mă corectase.
-Kakashi-sensei, Hayu. Ți-ai uitat manierele acasă?
-Îmi pare rău! Sensei! spun eu aplecându-mă. Așa e, nu mai eram in România unde toată lumea arunca atât de ușor orice jignire. Aici orice cuvânt spus greșit putea să jignească.
-E în ordine, urmează-mă.
Fac după spusele-i și în urmăresc. Zorii păreau să vină și ei după noi. După 30 de minute de mers, mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi luat duhul. Cu problemele mele cu inima, nu prea aveam voie să fac efort, dar trebuia. Motiv pentru care mă forțasem cu greu pentru încă 4 ore numai de mers. Chiar dacă inima mă durea enorm, nu aveam de gând să renunț până nu obțineam ce-mi doream, o viață alături de prietenii mei de pretutindeni… fericirea. După alte 15 minute de mers, ne-am oprit pe o stâncă. Era destul spațiu pentru antrenament aici, iar stânca nu era atât de înaltă încât un ninja să nu poată sării pe copaci. Dar stai… eu n-am sărit pe copaci până acum, ce mă.. fac?!
-Aici Hayu. Va trebui să faci toate acesta incantații perfect, spune acesta arătându-mi și concentrându-se. Ai nevoie de multă concentrare.
Nu înțelesem aproape nimic. Înghit în sec și încerc încurcându-mă de foarte multe ori. În acea dupămasă, am stat mult doar ca să învăț incantațiile. Nu era deoc ușor.
-Îți propun un exercițiu. Nu știu în ce măsură o să te ajute. Concentrează-ți chakra în picioare și încearcă să urci tulpina acestui copac, îmi spune acesta încercând să mă facă să execut un exercițiu pentru concentrare.
Mă ridicasem, deja învățasem acele incantații pe dinafară și nu mai aveam nicicum chef de atâta teorie. Era obositor. Încerc să fac ce-mi spusese Sensei, dar energia pe care o emanam nu era deloc echilibrată. Nu știam să mă urc nici măcar cu mâinile, dapoi cu picioarele…
-Nici asta nu poți? Mă întreabă pe un ton tăios privindu-mă rece. Dacă nici atât nu poți, nu te aștepta să înveți chidori prea curând. Mă chemi când reușești.
Spunându-mi acele cuvinte, Kakashi-sensei pleacă să mă lasă singură. Inima mea devenise rece ca gheața. Am căzut în genunchi și am început să plâng. Moment în care încep să văd din nou imagini dintr-un posibil trecut al meu. Mă vedeam aproximativ ca acum, plângând de singurătate, îmi vedeam toți presupușii prieteni lăsându-mă în urmă. Inima mea, simțeam că va crăpa. Înainte ca Sensei să plece prea departe de locul în care mă aflam, tot cerul se întunecase deși era doar 3 dupămasa. Din pieptul meu începeau să iasă lumini albastre care mă înconjurau. Involuntar am început să fac acele incantații. Nu eram concentrată, plângeam pur și simplu în genunchi… plângeam de propria-mi milă patetică, dară ceea ce realizasem, era mai mult decât un simplu chidori. Era imens, ca și cum aș fi ținut soarele în mână, iar acesta continua să cadă. Mă ridic de la pământ și încep să urlu de durere, ridicând mâna în sus, iar acel chidorii luminase întreaga pădure. După care am căzut din pricina durerii care mă apăsa pe inimă, revenind la realitate, și suflând mai greu ca niciodată.
-Cum…ai?întreabă Kakashi mormăind întorcându-se. Nu știam la ce se referea…
-Cum am ce?îi spun eu pe jumătate de voce.
-Acel chidori, era mai mult decât un simplu chidori.
-Un chidori? Unde? Chiar nu știam despre ce vorbea, se întâmplase ceva cât timp plângeam ca ultimul bebelus de pe planetă?
Acesta privește în ochii mei testându-mi sinceritatea. Pentru ei era ușor să facă asta. Își duce mâna la inima mea, și observă cum aceasta bate mult mai tare decât ar trebui, cu mult mai tare.
-Ce e cu inima ta? Ai plâns?
-M-am simțit singură, abandonată…
Acesta dădu din cap iar apoi mă luase în brațe zicându-mi să nu mișc, pentru că mă va duce direct la doamna Tsunade. Am ascultat ce mi-a spus, deși îmi era frică de salturile pe care le făcea, adormisem într-un final. Eram epuizată, mai mult decât credeam să fiu.
Naruto îl vede pe Kakashi cu mine în brațele sale și întreabă îngrijorat:
-Ce e cu Hayu?! Iar are probleme?
-E foarte complicată situația, Naruto. Nu e doar un simplu elev a cărei memorie a fost ștearsă. Are bandana satului, ceea ce înseamnă că e de a noastră. Dacă o aducem la realitate, s-ar putea să îl putem aduce pe Sasuke înapoi și să scăpăm de orice diavol care ne așteaptă.
Naruto îl privea uimit în timp ce Sensei îi povestea despre întâmplările de pe acea stâncă. Se apropie de mine și își duce mâna prin părul meu zicând:
-Simt că o cunosc de o veșnicie, iar apoi zâmbește liniștit.
Kakashi-Sensei mă ia mai atent în ochi, și constată același lucru.
Va urma…

Single Post Navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: