Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Archive for the month “February, 2015”

Nu!

tumblr_ni8jc897vS1u78x0oo1_500

Prinde-ma de mana
Nu ma lasa sa cad
Prinde-ma de mana
Nu ma lasa in iad

Simte-mi durerea
Nu ma lasa sa mor
Ofera-mi fericirea
Ca mi-e rau de dor

Prinde-ma de suflet
Ca e al tau cu tot
Cu-al dimineti sunset
Iar simt ca iau foc…

Macar de mi-ai spune
Macar de as stii
Nu trebuia sa simt
Tu pleci dar totusi vi.

Pamantul se scutura
Si pieptul imi zguduie, urla
Ochii mei sunt mari
Corpul meu devine rece
Dar sufletu-i tot cald.
Zambeste-mi ca imi trece
Nu ma lasa sa cad.

Te iubesc! ♥

tumblr_n63risEWFI1smp3mco1_500

Oare niciodată oamenii, nu își dau seama când e de ajuns? Nu se gândește nimeni, că de umplii prea mult paharul, apa dă pe dinafară? Nu se gândește nimeni, că mai există și un moment în care trebuie să lași de la tine?

De ce țipă mereu? De ce? De fiecare dată țipă. Părinții mei nu știu altceva. Așa rezolvă dânșii orice problemă, țipând. Și încă nu și-au dat seama, nu vor să înțeleagă, cât de mult rău îmi fac. Mereu, mereu când cineva țipă la mine, îmi trec prin cap numeroase amintiri urâte din trecut. Totul e fulgerător și doare. Amintiriile ar trebui să-ți aducă un zâmbet pe buze, însă majoritatea amintirilor mele îmi aduc numai dezamăgire. Am o inimă slabă, din vina mea e slabă, că n-am avut grijă de ea când trebuia iară acum e pe sfârșite totul. Dacă mai trăiesc sau mor, totul depinde de mine și de modul în care inima mă ghidează. De mine… și de persoanele din jurul meu. Dacă toți cei care îmi sunt alăruti ar pleca dintr-o dată, nu aș putea nicidecum să continui. N-aș mai încerca, n-ar avea rost. Deja am pierdut destule persoane. Deja am pierdut mai mult decât simt cu inima. Că sunt pierdută în pustiu și singura persoană care mă poate ridica e cea iubită. Omul pe care îl iubesc sau Dumnezeu. Nu am pe nimeni altcineva.

Cât de dor să îmi fie? A fost la mine de două ori până acum, și simt că îl cunosc de o viață. Fiecare atingere a sa mă ridica la cer, mă făcea să cred că mai am o speranță. Fiecare cuvânt pe care îl spunea și tot ce făcea îmi lumina sufletul. Înainte să îl cunosc, nu știam ce înseamnă să fii fericit când iubești, până când nu mi-a strâns puternic mâna. Atunci am simțit, un gol imens în suflet. Ca și cum tot ceea ce el simțea mi se transmitea mie, și tot ce simțeam eu se transmitea lui. Acel prim sărut, buzele lui calde și moi, inima lui care bătea lângă a mea. N-am să uit niciodată, că a fost cel mai prețios moment pe care l-am trăit vreodată. Am zâmbit cu ochii pentru prima dată în ultimii ani, și am început să cred din nou în Dumnezeu. Credința pe care ceilalți mi-au luat-o, el mi-a adus-o înapoi. Am fost cu el în fața Bisericii, și am văzut. Hristos mi s-a arătat și mi-a spus: “Ți l-am dat, acum să ai grijă de el!”, iar în seara următoare, am avut cel mai dulce somn din lume. Alături de el, în brațele sale protectoare… iară săruturile sale continue mă trimiteau cu sufletul în ceruri și mi-l coborau înapoi pentru a trăi o viață lângă dânsul. N-am crezut să mai iubesc vreodată, iar el mi-a arătat că se poate, că oricând mai există o șansă, că niciodată nu știi când e sfârșitul. Cât de dor ar putea să îmi fie de tine? Îmi spui, iubire? 

Ce m-aș face fără el? Nu aș știi cum să continui, aș fi sigură că totul a dispărut odată cu soarele din viața mea. L-aș căuta non-stop, n-aș renunța niciodată. Oricât de greu ar fi, aș fugii după el până în celălalt capăt al lumii. Pentru că mi-a salvat sufletul, il dăruiesc… pentru că mi-a salvat inima, i-o dăruiesc. Pentru că mi-a adus lumină, mă dăruiesc. Îmi dăruiesc toată existența Domnului și lui. Las ca tot ce a fost și va fi în mine pe viitor să aparțină voinței sale. Las ca tot ce voi fi, să aparțină voiei sale. Pentru că îl iubesc. Cum n-am iubit vreodată, cum n-am crezut că o să iubesc, cum n-am crezut că o să-mi dau sufletul, îl voi iubii până la ultima fărâmă de viață.

 

Te iubesc! ♥

Post Navigation