Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Archive for the category “Suflet in versuri”

Va fi?

11021048_1010162672332100_1620507303666087070_n

A fost,
A fost frumos…
Clipele petrecute cu tine au fost învăluite de strălucire divină.
Magic!
De fiecare dată reușeai să schimbi o stare de rău în bine.
Dar…
Așa au fost făcuți oamenii, să se schimbe în timp. Numai eu rămân la fel.
E mult mai adâncă decât orice rană, gândul că doar eu sunt tot aceeași.
Timpul trece,
Eu devin din tot mai caldă în tot mai rece.
Va fi,
Într-un viitor apropiat, voi avea…
Sufletul împăcat.
Multe lacrimi sincere, o singură inimă îndurerată,
A trebuit să plec. Fiindcă a fost prea mare diferența,
De la cald la rece, n-am să mai pot trece.
A fost… Va fi, este sau a rămas.

Sunt

tumblr_n7qwj5rKwx1t0ge0qo1_1280

Sunt o inima strapunsa,
De durere…
Si o lacrima ascunsa…
In tacere.

Sunt o umbra luminoasa
De lumanare
Sunt o cale pierduta
Indepartata.

Definita ca fiind fiinta
Imi doresc,
Da, am doar o dorinta
Fericirea.

 

Nu!

tumblr_ni8jc897vS1u78x0oo1_500

Prinde-ma de mana
Nu ma lasa sa cad
Prinde-ma de mana
Nu ma lasa in iad

Simte-mi durerea
Nu ma lasa sa mor
Ofera-mi fericirea
Ca mi-e rau de dor

Prinde-ma de suflet
Ca e al tau cu tot
Cu-al dimineti sunset
Iar simt ca iau foc…

Macar de mi-ai spune
Macar de as stii
Nu trebuia sa simt
Tu pleci dar totusi vi.

Pamantul se scutura
Si pieptul imi zguduie, urla
Ochii mei sunt mari
Corpul meu devine rece
Dar sufletu-i tot cald.
Zambeste-mi ca imi trece
Nu ma lasa sa cad.

Ce ne leaga?

Amintirile sunt tot ce ne mai leaga,
In timp ce inima mea neaga, ca inca te iubeste
Dar ea sufera si plange, simte orbeste…
Dar acum mintea mea, inainteaza…
De lanturile tale ma elibereaza.
Daca era ceva ce ne lega in trecut
Prezentul l-a facut scrum, cu ceea ce-ai facut.
Am plecat.

tumblr_ndjnzwjCMR1sjvyyyo4_500

Acasa…

broken-hearted-girl

Dorul tau aspru ma arde
Clipa dupa clipa
Merg prin ploaie si ma gandesc la tine
Simt stropii grei pe palme si pe cap
Totul se vede-n ceata, ceva nu e bine
Un vant rece trece-n goana peste mine.
Ma trezesc, pe pamantu-l umed de apa ploii
Cu rani din cap pana-n picioare
De frig incep a ma lua toti fiorii
Simt cum inima in mine moare.
Intind o mana catre cer, si te visez din nou
Inchid ochii, far de putere, mana mea in jos se lasa
Am parasit lumea plangand, sa te intorci acasa.

Versuri pentru tine

thumb

Stau pe pat cu ochii-nchisi si plang
Plang caci ai plecat si m-ai lasat aici in lume sa suspin
Sa sufar, sa scuip sange-n lacrimi, sa lesin.
Sparg oglinzi, geamuri si incep sa-nnebunesc
O iau razna fiindca simt ca te iubesc.

Scriu versuri peste versuri cu lacrimile pe hartie
Ca s-ar stinge lumanarea daca nu as scrie.
Dar in fiecare gand apari si parca as vrea sa-mi vad sfarsitul
Tacerea ta e un blestem si ignoranta e cutitul.
Ochii mei rosii de lacrimi privesc a ta fotografie
Inchid ochii si iar plang ca esti unul dintr-o mie.

Esență

10341535_1410928925851414_3759605826040127148_n

Privirea mea e un ocean otrăvit
Otrăvit de ignoranța ta,
Și de vocea-ți de neînlocuit.
M-am născut și am să fiu mereu
Un copil ciudat, tâmpit
Dar în esență sunt tot eu
Și voi fi pân la sfârșit.
Mă schimb după oamenii ce mă-nconjoară
Preiau ceva din fiecare, și asta mă omoară.
Oricât încerc nu pot da înapoi,
Am învățat să merg înainte
Fără arme trec prin mii de ploi
Cu lacrimi ce-mi inundă ochii
Dar îmi revin când suntem doar noi doi.
Dar ei mi-au luat sufletul,
Lăsând diavolul să doboare asupra mea
Am fost singură, n-am avut putere
Iară n-am putut lupta.
Dar totuși n-a putut să fure toată firea mea
Deși sufletul și inima-mi erau în mâna sa
A rămas aceeași lege, nimeni nu mă poate schimba.
Uită-te acum la mine,
Privește-mă-ndelung și vei vedea
Ceea ce eram la început încă poate exista.
Un război a izbucnit în toată firea mea
Trecutul luptă cu prezentul și nu mă pot opune
Amintirile răsună adânc în mintea mea și-n mine
Închid ochii și visez la ziua de mâine
Și combat trecutul și prezentul
Cu viitorul care vine.
Chiar și așa, adorm mereu cu gândul la tine
Te visez, te văd și totul pare a fi bine.
Trăiesc și lupt mereu, pentru ziua de mâine
Deși inima îmi spune să fug departe-n lume
Să fug de singurătate că-mi lipsești atât de tare
Să fug de propria-mi persoană, să mă scufund în mare.
Mă simt singură, și nu pot trăi absența ta
Mă doare și mai tare, când știu că vei pleca
Și uite-așa se otrăvește, privirea-mi și inima mea
Se schimbă de dorul tău, dar te aștept și în esență,
Sunt aceeași eu.

Nimeni

large (3)

Ploaia cade greu pe sufletul meu rece,
O lacrimă din colț în colț, obrazul mi-l mai trece.
Doare ca un spin de trandafir,
Iar ochii tăi devin de gheață.
Nu am inimă, am o floare ofilită,
Am o lumânare stinsă, și ceara e topită.
Iubirea mea a fost distrusă, din prima până în ultima clipă,
Suflu greu dar spinii tot înțeapă, vor să mă distrugă.
Ce mi-am făcut e doar cu mâna mea,
Că n-am înțeles tainele lumii
Am văzut doar partea bună, m-am lăsat pradă luminii.
Dar partea rea a fost mereu, la un pas de mine
M-a distrus în orice minut de viață,
Am rămas un aer întunecat, rece ca un cub din gheață.
Dar nimeni nu mi-a căutat în interior, să vadă ce găsește
Și iarăși am pășit pe loc strâmb, durerea nu mai trece
Dar mi-am distrus propria lume, și-am rămas un gol care suspină.

În singurătate

large (7)
 
Ce să facă o inimă rănită, în singurătate
Ce să fac când știu că stau de ani întregi, în pustietate?
De fiecare dată când soarele dă semnal de dimineață
De fiecare dată simt că m-am trezit, într-un cearșaf de gheață,
Și simt că tot ceea ce fac e fără sens, că n-am loc în lume
Încerc, încerc și iar încerc, dar sunt luată-n glume.
Sunt un măr rău, necopt și dat deoparte
Plâng și plâng, degeaba plâng, luptând cu mâinile moarte.
Iubirea-mi este făr de rost, continui să eșuez în toate,
Încerc să-i fac pe ceilalți fericiți, dar nici asta nu se poate,
Îmi văd prietenii fiind triști, și plâng întreaga noapte,
Și-n următoarea dimineață, caut ceva care să-i scape.
Dar eu când plâng și am nevoie de-ajutor
De ce toți prietenii mă lasă să mor?!
De ce îmi întorc atât de mult spatele, 
Cu ce le-am greșit eu, că am vrut să le fiu mereu aproape?!
Și iarăși simt că n-am un rost în lume, 
Tot ceea ce fac e inutil, și sunt luată-n glume, 
Ar fi mai bine ca să plec, să rămână praf din mine,
Ca un ghiocel să mă ofilesc, 
Să sărut zăpezile străine,
Căci sunt un măr rău și-am fost aruncat degeaba-n lume. 
 
 

Pentru fericirea ta

large (18)

Să-ți aduc zâmbetul pe chipul tău de ploaie luminat,
Acum e tot ce-mi mai doresc, când mă simt blocat,
În acest loc întunecat, și amintirile în fața ochilor mi se revarsă
Cât de mult m-ai apărat, de demonul din mine, și m-ai făcut a ta mireasă
Erai un trandafir negru, printre-atâtea suflete fără de casă
Te-am luat în inima-mi și te-am pus apoi în suflet, pentru că îmi pasă.
Nu pleca, tu înger curat rămâi în putere,
Dacă nu am să-ți ofer, fericirea mea să scapi de durere
Adu-ți aminte de momente bune, nu zi la revedere
Că aripi negre soarta ți-a pictat, dar eu ți le dau pe ale mele.
Tu suflet blând, ce te iubesc atât de tare,
Aș fi în stare să-ți aduc din Univers, și-o lună și un soare,
Dacă aș știi că vei zâmbii, și vei răsării din nou, ca cea mai frumoasă floare.
Ești trandafirul meu, sufletul meu, îngerul meu pereche
Nu e scris nicăieri, dar asta-mi spune inima și sufletul ce între noi continuă a sta de veghe.
Nu uita că tu ești Universul meu, și fără tine tot ce îmi rămâne este vidul ce lasă urme grele
Te-am așteptat, am să te aștept, cu brațele deschise, iară când vei zâmbii din nou,
Voi fi paza chipului tău fericit, toți ani vieții mele.
Pentru că tu îmi dai bucuria
Pentru că tu mi-o iei
Pentru că tu m-ai trezit din bobocul ce eram
Pentru că după tine-mi plânge sufletul pe spartul geam,
Pentru că fără tine, nu cred că mai eram.

Post Navigation