Dreams World

Fight the reality, with magic ..

Archive for the tag “lacrimi”

Lacrimă stinsă

descărcare

Vărsând lacrimi pe o coală de hârtie ruptă, lacrimi scrise cu cerneală, merge înainte. Chiar dacă are sufletul în ceață, chiar dacă e singur unde e frig și-l doare, încă trăiește, a luptat și încă e în viață…dar cât? Și a doua întrebare ar fi… până când? Nesfârșită singurătate, lasă-l să fugă, lasă-l să-și clădească un nou viitor, uită de lacrimile sale. Învață-l și tu să lupte mai bine, mai bine căci se poate. A fost batjocorit de cei ce-l înconjoară, până la ultima secundă, chinuit de acele umbre care se numesc prieteni falși. Cei mai mari dușmani ai lui, ai sufletului meu.  Deși încerc, deși îmi doresc, încrederea mea în persoanele greșite nu încetează.

Să fii iubit. Să fii apreciat. Să-ți fie acceptată propria persoană, să fii dorit, să fii așteptat, să însemni ceva special, pentru cineva. Cineva să nu mai vrea să pleci… niciodată. Ce sunt sentimentele pentru o anumită persoană, când aceasta nu simte la fel? Sunt un nimic, nesemnificativ. Te-ai săturat să fii gunoiul tuturor, te-ai săturat să suferi… și eu m-am săturat să văd ceara lumânării mele cum se topește. M-am săturat să privesc prin lacrimi reci, din suflet stinse, rupte, smulse cu forța de toate relele ce mă înconjoară. M-am săturat să văd viața cum trece pe lângă mine, m-am săturat să pierd momentele frumoase în infernul aburit, inclar de atâtea suflete rătăcite. Cred că la fel și tu…ți-ai dorit același lucru, cred că la fel și tu, ai plâns… dar ai fost salvat … Călătoria mea se termină, minutele trec, apa se scurge, și poate zboară, și plânge și trece.

Îngerii nu mai sunt, ei mor după ultima scânteie aprinsă, ei mor după ultima speranță uitată. Eu nu mai sunt, eu mor odată cu îngerii, odată cu ultima lacrimă pierdută.

Vântul deasupra mea, sau eu deasupra lui, în întunericul veșnic, am apus asemeni soarelui. Și veșnicia s-a stins, odată ce am închis ochii.

Pace.

Advertisements

Rază de soare

Viaţă inexistentă ce m-ai aruncat aici în iadul ăsta ucigător. Tu lume care mă urăşti atât de tare. De ce să sufăr mereu eu după alţii dar alţii niciodată după mine? Tu viaţă ce lacrimile nu mi le porţi , de ce mă laşi să le vărs singură într-un abis inexistent. Ce laşi singurătatea să mă ucidă? De ce laşi speciile să îmi omoare sufletul? De ce plânge atât de tare. De ce sufletule, de ce plângi? De ce te doare? Unde vrei să ajungi, ce îţi doreşti de fapt? Acoperindu-te de dorul singurătăţii, mergi singur sufletule şi te pierzi în ura altora. Te doare şi iar plângi şi iar te doare. Nu suporţi asta, iarăşi plângi, iarăşi te doare. Şi iar vrei să fugi , dar nu ştii unde. Dar nu ai unde că eşti închis, închis în lacrimile-ţi profunde. Atât de adânci şi aerul nu îţi mai răspunde. Cererile sunt tot mai multe, dar de ce sufletule , de ce? Ştiu că nu mai înduri, ştiu că te doare. Dar te rog mergi înainte, trăieşte şi visează! Nu-i lăsa să-ţi ia viaţa! Nu-i lăsa să te doboare…

Nu-i lăsa…

Dragă voce interioară, nu am mai putut rezista presiuni, lumea 
viselor mele a fost invadată.
Am fost pătat de sângele lor murdar, atât de tare încât am 
dispărut încercând să mă purific. Acum trăiesc drept
o lumină vie, o rază de soare care nu va muri
prea curând.
Spune-le celor pe care i-am iubit că voi fi bine , şi
că voi veghea mereu asupra voastră.
,Sufletul de dinainte. ♥
 
 
gif_300x143_3c5a7e

Deschide-ti ochii

Deschide-ti ochii

tumblr_mi9x0gEtEz1s00ahzo1_400_large

Deschide-ti ochii, suflet lasat in urma
Ai fost parasit, de parca ar fi fost o gluma
Iubirea ta s-a risipit , in ultimul chip de bruma
Frica ca vei pleca , in toti codrii rasuna

Deschide-ti ochii, suflet ramas in gheata
Ridica-te si lupta, ca n-ai decat o viata
Te-a lovit, te-ai ridicat, ai plecat
Drumul inainte, in durere-i deghizat.

Deschide-ti ochii, suflet parasit de lacrimi
Asculta-ti inima si zboara, macar inca odata
Vino, la mine , zambeste-mi apoi zi-mi
Ce pot face ca sa fi la fel ca alta data?

Lacrimi aprinse

Lacrimi aprinse

 

Lacrimi

Incepand de seara, pana dimineata
Lacrimi de durere, curgand imi spala fata
Fiecare tine, o mica amintire
Fiecare striga, spre a mea trezire

M-am inchis in mine, un loc intunecos
Dar totusi inca sper, sa fie mai frumos
Si tot singura stau, privesc catre fereastra
Amare ganduri vin, nimanui nu-i pasa

Inca tot astept , acea mangaiere
Care sa ma ridice, sa imi dea putere
Dar toti ma lasa balta, de aceasta data
Si iarasi ma simt , de el abandonata

Lumea se invarte, la fiecare pas
De mult am uitat, sa ma mai uit la ceas
Timpul trece prin mine, la fel ca o sageata
Si cred ca mai trista, nu am fost vreodata

Inima-n bucati, iar mi-e sfaramata
Oare ce-am facut, de aceasta data
Nu merit sa zambesc, Doamne de ce oare?
De ce asa de tare, sufletul ma doare?

 

Post Navigation